Astăzi 10 martie 2016, cu binecuvântarea IPS Ioachim a avut loc ședința lunară a preoților Protoieriei Sascut, întâlnirea desfășurându-se în biserica Adormirea Maicii Domnului din Parohia Păncești, comuna Sascut.
Delegat al IPS Ioachim a fost PC Pr. Eugen Ciuche, consilier al sectorului social-filantropic din cadrul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
În cadrul întâlnirii s-a dezbătut tema: „Criza de ideal şi de orientare spirituală a societăţii. Rolul Familiei, Bisericii şi Şcolii în orientarea tinerilor spre însuşirea valorilor perene ˮ, lucrarea fiind prezentată de PC Pr. Burduja Petru de la Parohia Berești, care a spus între altele: „Schimbările petrecute după 1989, privite la acea vreme cu speranță, au adus o oarecare libertate, dar o libertate greșit înțeleasă ale cărei consecințe se văd și astăzi. Primii ani ai democrației au adus importante schimbări în viața economică, socială și chiar în cea spirituală. Căderea regimului comunist ateu a adus și perspectiva unei vieți spirituale manifestate liber. Libertatea adusă de democrație nu a fost înțeleasă de către cetățeni în adevăratul ei sens: libertatea nu înseamnă numai dreptul de a alege, ci și asumarea responsabilității. Căderea regimului totalitar a însemnat și o deschidere către Occident, de unde, din neștiință sau din ignoranță, românii au adoptat o serie de concepte, unele bune, altele mai puțin bune…. În ziua de azi, tinerii sunt într-o permanentă dezorientare și neliniște, cauzate de faptul că nu găsesc un sens al vieții. De aceea, foarte mulți „caută” sensul vieții în diezmierdările trecătoare ale lumii. Această bulversare existențială se datorează, probabil, și faptului că ei nu își pun întrebări privitoare la adevăratul rost al vieții, la finalitatea ei. În momentul în care îți pui astfel de întrebări, abia atunci viața capătă un sens , iar acesta consistă în dobândirea mântuirii posibilă doar prin lupta împotriva patimilor, prin jertfirea de dragul altora, așa cum spunea părintele Dumintru Stăniloae…. Astăzi, mai mult ca oricând, ca alternative la căsătorie și familie, lumea modernă propune mai multe soluții: conviețuirea liberă, desfrânarea, adulterul, prostituția sau însingurarea. Dar toate acestea aduc mari probleme celor care le practică și urmașilor lor, mergând până la deznădejde și sinucidere, ca să nu mai vorbim de moartea sufletească înaintea celei trupești.
Nu trebuie să ascundem faptul că, în prezent, o problemă deosebită pentru familie și societate, din care fac parte și tinerii, o constituie alcoolismul și narcomania. Consumul de alcool și droguri, a cărei cauză principală o constituie lipsa unei vieți duhovnicești, este un păcat comis cu bună știință, care cu timpul generează și alte păcate: crime, violuri, etc. Alcoolismul și narcomania sunt în marea lor majoritate boli sufletești. La rădăcina acestor boli se află pustietatea sufletească, nemulțumirea față de viață sau pierderea sensului existenței. Alcoolismul și narcomania sunt păcate grele, iar bolnavul nu poate fi ajutat doar prin mijloace medicale. Sfaturile și medicamentele nu sunt suficiente., motiv pentru care Biserica le propune celor suferinzi mijloace duhovnicești de tratament, fără a neglija metodele medicale. Printre aceste mijloace duhovnicești se află voința de a fi vindecat, credința și pocăința, nădejdea, tainele bisericești, slujbele și rugăciunea…. Privind societatea în ansamblu, constatăm diminuarea importanței acordate familiei. Nimic din ceea ce produce familia nu mai este necesar societății în formă structural-instituțională. Din păcate, în prezent, familia este înțeleasă ca o simplă coabitare, lăsându-se cale liberă concubinajului. Drept urmare, se lasă să se înțeleagă că familia, redusă la cuplu, este o alegere oarecare, bazată pe așa-zisa „potrivire”: gusturi comune, opțiuni, aranjamente și interese personale.
Rolul Bisericii este cu atât mai important cu cât astăzi trăim vremuri în care aproape totul este artificial. Nimic nu mai este natural. Totul se digitalizează. Copilăria ar trebui să fie cea mai frumoasă etapă a vieții fiecărui tânăr. Astăzi, provocările contemporane limitează și îngustează orizonturile tinerilor, captive într-o lume ireală. Majoritatea familiilor care își pun problema educației creștine, cu greu depășesc nivelul teoretic. Copilului i se comunică verbal un set de învățături creștine, amânându-se, însă, practica religioasă. De aceea, unul din cele mai anevoioase aspecte ale formării religioase în familie îl constituie asimilarea de către copii a unui minim ritm liturgic realizat în mod natural, activ și cu interes din partea lor. Sărbătorile creștine ar trebui văzute de micul creștin ca ocazii de întâlnire cu Dumnezeu prin intermediul slujbelor din biserică. Maniera inițierii copilului în realitatea sărbătorilor creștine trebuie să întrunească o perfectă naturalețe și flexibilitate, pentru că altfel totul devine o datorie încorsetată și intervine plictiseala și indiferența…. Ca parte a trupului lui Hristos, noi toți suntem chemați să participăm la lucrarea Bisericii în lume. Pentru aceasta nu este nevoie ca fiecare să devină un propovăduitor, ci să trăiască după voia lui Dumnezeu, devenind, astfel, un exemplu viu pentru ceilalți. Așadar, nu este suficient să promovăm colectivitatea și solidaritatea între oameni, ci să participăm activ la comuniunea (unitatea) tainică pe care ne-o oferă Hristos în Biserică.
Responsabilitatea față de ceilalți implică o responsabilitate față de sine însuși. Libertatea personală este condiționată de libertatea celui de lângă tine: „ ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii, zice Domnul, faceți-le și voi la fel”. Mai mult decât atât, libera manifestare a noastră nu trebuie să-l smintească pe cel de lângă noi, căci vai de cel ce se smintește dar mai vai de cel prin care vine sminteala. (Luca 17, 1-2); de asemenea, libertatea fiecăruia trebuie folosită atât în ceea ce ne este de folos nouă înșine cât și semenilor noștri (I Corinteni 6, 12).
Tinerii au posibilitatea să evite indiferența cotidiană pricinuită de sărăcia de la tot pasul, față de cei aflați în nevoi, față de problemele semenilor noștri. De altfel, direcționarea energiilor tinerilor către semenii lor, către sprijinirea celor de lângă noi, se poate face pornind de la buna înțelegere a filantropiei (iubirea de oameni) și a carității (compasiunea), termeni care în ultimul timp au devenit sinonimi cu ajutorul material. Ei pot să se implice în viața comunității, prin acțiuni concrete, care nu necesită neapărat ajutorul material, ci dragostea, compasiunea, respectul față de demnitatea umană.
Venind alături de celălalt, tânărul are șansa să nu cadă în capcana justificărilor lamentabile, a derogării de răspundere, a evitării problemelor celorlalți. Un bun exemplu în acest sens îl constituie și modul în care este folosit, ca mijloc de comunicare, internetul. Această fascinantă modalitate de comunicare ne permite să evităm întâlnirea directă cu celălalt, într-o comunicare fără riscuri. Din păcate această lume a informației și a posibilității de cunoaștere este folosită astăzi ca mijloc de a comunica fără să ne vorbim, adică, fără să ne vorbim față în față cu sinceritate, fără a resimți nevoia, dar mai ales dorința, de a-i vorbi vecinului, colegului și, în general, aproapelui nostru.
Poate tocmai de aceea și iubirea curată, în cadrul unei relații de prietenie dintre doi tineri, a devenit astăzi, în mare măsură, o trăire sufletească falsă. Separația artificială dintre iubire și sexualitate a dus la cultivarea satisfacerii propiilor dorințe prin intermediul celuilalt; dragostea dintre doi tineri nu mai există în dăruire, în sacrificiul unui față de celălalt. Mai mult, această dihotomie (iubire – sexualitate) este principala cauză a relativizării relațiilor dintre tineri, a devalorizării sexului, a lipsei respectului față de celălalt, a lipsei de încredere, și chiar a temerii de a iubi.
Raportarea la Hristos face ca într-o relație de prietenie, persoana iubită să nu se confunde cu obiectul dorinței, cu satisfacția trupească imediată. Alături de Hristos, tinerii îndrăgostiți au posibilitatea să se folosească de libertatea de a fi ,,împreună” , în adevăratul sens al cuvântului și de a evita neliniștea provocată de pierderea interesului pentru persoana iubită. Cu Hristos tinerii pot să-și cultive, fără a cădea pradă dorințelor trupești, adevărata dragoste a unuia față de celălalt prin respect și sprijin reciproc.ˮ
PC Pr. consilier Ciuche a prezentat apoi noile programe sociale ale Arhiepiscopiei, care urmează a fi puse în aplicare în parohii: Proiect eparhial dedicat dezvoltării serviciilor social – educaționale dedicate tinerilor și copiilor aflați în dificultate; Strategia dezvoltării serviciului de îngrijire a bătrânilor la domiciliu; Proiect misionar cu implicații terapeutice medico – sociale :Păstrarea unui sens al vieţii în cazul tinerilor bolnavi de cancer.

Anunțuri